Sansă,Noroc,Hazard

 Despre șansă, noroc, hazard, risc și evaluarea lor

 

Șansă și noroc sunt adesea folosite interschimbabil, dar există o diferență subtilă între ele:

• Șansa se referă la posibilitatea ca ceva să se întâmple, adesea bazată pe probabilitate. De exemplu, dacă participi la un concurs, ai o anumită șansă de a câștiga, care poate fi influențată de factori precum abilitățile tale sau numărul participanților.
• Norocul, pe de altă parte, este perceput mai mult ca o forță imprevizibilă și favorabilă, care nu depinde de efort sau merit. Dacă cineva câștigă la loterie, spunem că a avut noroc, deoarece succesul său nu a fost influențat de vreo acțiune anterioară.

Pe scurt, șansa este o probabilitate, iar norocul este un rezultat favorabil obținut prin hazard.

Norocul și șansa sunt două forțe misterioase care influențează destinul fiecăruia, uneori subtil, alteori decisiv.

• Norocul este adesea perceput ca o întâmplare favorabilă, ceva ce nu poate fi controlat. Unii cred că există un echilibru cosmic, că norocul vine și pleacă în cicluri. Alții încearcă să-l atragă prin superstiții sau gândire pozitivă.
• Șansa, pe de altă parte, este mai apropiată de probabilitate și posibilități. Putem crește șansele unui rezultat favorabil prin muncă, pregătire și alegeri inteligente. De exemplu, dacă cineva își dorește succes profesional, poate învăța, se poate perfecționa și poate încerca mai multe oportunități—în acest caz, destinul său este influențat atât de efort personal, cât și de circumstanțe.

Uneori, destinul este rezultatul unui amestec între alegerile noastre și întâmplările imprevizibile.

Percepția norocului și șansei variază considerabil în funcție de cultură, iar fiecare popor are propriile simboluri și tradiții legate de aceste concepte:

• Danemarca – Acolo, oamenii sparg farfurii la ușile prietenilor și rudelor de Anul Nou, considerând că acest gest aduce noroc în anul care vine.
• Thailanda – Lămâile verzi sunt folosite pentru a atrage prosperitatea și a alunga ghinionul. Se crede că aceste fructe simbolizează energia pozitivă și abundența.
• Italia – Aruncarea monedelor în fântâni, cum este cazul faimoasei Fontana di Trevi din Roma, este o tradiție menită să aducă noroc și împlinirea dorințelor.
• Turcia și zona mediteraneană – „Ochiul albastru” (Nazar Boncuk) este un talisman folosit pentru a proteja împotriva invidiei și ghinionului.
• Japonia – Maneki-neko, pisica care face cu lăbuța, este considerată un magnet pentru noroc și bani, mai ales în afaceri.
• România – Potcoava este un simbol tradițional al norocului, iar trifoiul cu patru foi este considerat rar și norocos.

Aceste credințe arată cât de profundă este dorința umană de a influența destinul și de a găsi metode prin care să atragă norocul.

"Hazard" poate avea mai multe sensuri, în funcție de context:

• În filozofie și viața de zi cu zi, hazardul reprezintă o întâmplare imprevizibilă, un concurs de împrejurări care nu poate fi controlat. Este adesea asociat cu norocul sau ghinionul și poate influența destinul unei persoane.
• În sport, Eden Hazard este un fost fotbalist belgian, cunoscut pentru driblingurile sale spectaculoase și creativitatea pe teren. A jucat pentru echipe precum Lille, Chelsea și Real Madrid.
• În știință și securitate, termenul "hazard" este folosit pentru a descrie un risc sau un pericol, cum ar fi un hazard natural (cutremure, inundații) sau un hazard chimic

Un hazard chimic reprezintă un pericol asociat cu substanțele chimice care pot afecta sănătatea oamenilor, mediul sau siguranța în general. Acestea pot include:

• Substanțe toxice – Produse chimice care pot provoca intoxicații sau efecte nocive asupra organismului.
• Materiale inflamabile – Substanțe care pot lua foc ușor, cum ar fi benzina sau alcoolul.
• Substanțe corozive – Chimicale care pot deteriora pielea, ochii sau alte materiale, cum ar fi acizii puternici.
• Explozivi – Substanțe care pot reacționa violent și provoca explozii.
• Substanțe cancerigene – Chimicale care pot crește riscul de apariție a cancerului.

Pentru a gestiona aceste riscuri, există sisteme de clasificare și etichetare, precum Sistemul Global Armonizat (GHS), care standardizează simbolurile de pericol folosite la nivel internațional. De asemenea, Regulamentul CLP din Uniunea Europeană impune utilizarea pictogramelor specifice pentru identificarea acestor pericole.

Riscul este un concept care exprimă probabilitatea unor întâmplări negative și impactul acestora asupra unui obiectiv sau unei situații. Poate fi definit în mai multe moduri, în funcție de domeniu:

• În viața de zi cu zi, riscul reprezintă posibilitatea de a ajunge într-o situație periculoasă sau de a suferi o pierdere.
• În economie și finanțe, riscul este asociat cu incertitudinea privind rentabilitatea unei investiții sau fluctuațiile pieței.
• În securitate și sănătate, riscul se referă la expunerea la factori care pot provoca daune, cum ar fi riscurile chimice, biologice sau tehnologice.
• În informatică, RISC (Reduced Instruction Set Computing) este un tip de arhitectură de procesor care optimizează execuția instrucțiunilor printr-un set redus de operații.

Evaluarea de risc este un proces esențial pentru identificarea și gestionarea pericolelor care pot afecta siguranța, sănătatea sau activitatea unei organizații. Aceasta implică analiza probabilității apariției unui risc și a impactului său, astfel încât să se poată lua măsuri preventive adecvate.

Există mai multe tipuri de evaluare a riscului, în funcție de domeniu:

• Evaluarea riscurilor profesionale – Se aplică în mediul de muncă pentru a preveni accidentele și bolile profesionale. Un ghid detaliat despre acest proces poate fi găsit aici.
• Evaluarea riscurilor de securitate fizică – Este utilizată pentru protejarea bunurilor și angajaților împotriva furturilor sau altor amenințări. Mai multe informații despre acest tip de analiză sunt disponibile aici.
• Evaluarea riscurilor operaționale – Se referă la riscurile generate de sistemele informatice și alte procese interne ale unei organizații. Un exemplu de metodologie poate fi consultat aici.

Norocul este un concept dificil de evaluat, deoarece este adesea subiectiv și influențat de percepția fiecăruia. Totuși, există metode de analiză a factorilor care pot contribui la noroc:

• Probabilitatea matematică – Se folosește în jocuri de noroc și statistici pentru a calcula șansele unui anumit rezultat.
• Factori psihologici – Unele studii sugerează că oamenii care cred că sunt norocoși tind să fie mai optimiști și deschiși la oportunități, ceea ce le poate influența pozitiv experiențele.
• Situația socială și economică – Accesul la resurse, educație și networking poate influența șansele de succes ale unei persoane.
• Superstiții și percepții – Unele culturi au tradiții și talismane care sunt considerate aducătoare de noroc, dar acestea nu au o bază științifică.

Deși nu pot măsura norocul în mod absolut, pot analiza circumstanțele și probabilitățile care îl influențează.

Da, hazardul poate fi evaluat prin metode specifice, în funcție de tipul de fenomen analizat. De exemplu:

• Hazardurile naturale (cutremure, inundații, alunecări de teren) sunt evaluate prin studii geologice, modele matematice și hărți de risc. Acestea ajută la identificarea zonelor vulnerabile și la implementarea măsurilor de prevenire.
• Hazardurile tehnologice (accidente industriale, poluare chimică) sunt analizate prin evaluări de risc, simulări și reglementări stricte pentru siguranță.
• Hazardurile sociale (conflicte, crize economice) sunt studiate prin modele economice și analize sociologice pentru a anticipa impactul asupra comunităților.

În cazul hazardului geologic, de exemplu, se folosesc metode precum analiza stabilității versanților și elaborarea hărților de risc pentru alunecări de teren.

Da, șansa poate fi evaluată din punct de vedere matematic și statistic. Iată câteva metode prin care se poate analiza:

• Calcul probabilistic – În multe situații, șansa unui eveniment poate fi determinată prin formule matematice. De exemplu, dacă arunci un zar, probabilitatea de a obține un 6 este de 1/6 (aproximativ 16,67%).
• Analiza statistică – Prin colectarea datelor și examinarea modelelor din trecut, se poate estima probabilitatea unui rezultat. Acest principiu este folosit frecvent în economie, sport și medicină.
• Factori externi – În realitate, șansa nu este doar un număr. Poate fi influențată de abilități, oportunități, context social și alegeri personale.

Evaluare și COVID 19

Pandemia de Covid19 din anul 2020 cred că a schimbat modul de abordare în evaluarea de riscuri de sănătate și securitate în muncă referitor la riscul biologic, de altfel reglementat în legislația CE. Apare o dualitate a modului de contact cu factorul biologic nociv, dacă până acum consideram că factorii nocivi provin din mediul de muncă sau sunt generați de activitățile sau operațiile efectuate la locul de muncă cu agenții biologici, acum sfera de influență este deosebit de largă, factorul nociv poate să apară la orice loc de muncă adus ca formă de transmitere comunitară.

Până la eradicarea pandemiei sau și preventiv pentru alte tipuri epidemice în viitor, unul din  factorii de risc esențiali este  RISCUL BIOLOGIC, care trebuie evaluat ca atare, indiferent de metoda de evaluare folosită și instituite măsuri preventive și corective corespunzătoare specificului fiecărui loc de muncă.

Dau un exemplu de evaluare care s-a orientat :

https://primariasagu.ro/wp-content/uploads/2020/05/EVALUARE-SARS-Cov-2.pdf

Sau ce spune Organismul European:

https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_dialogue/---lab_admin/documents/instructionalmaterial/wcms_761914.pdf

https://oshwiki.eu/wiki/COVID-19_%E2%80%93_%C3%8Enapoi_la_locul_de_munc%C4%83_%E2%80%93_Adaptarea_locurilor_de_munc%C4%83_%C8%99i_protejarea_lucr%C4%83torilor

ISO 45001

Trăim vremuri tulburi, nesigure, datorită pandemiei de Covid19, firmele nu mai sunt interesate în certificări după diferite standarde. OHSAS 18001 este depăși ca aplicativitate, ISO 45001 nu a intrat pe făgaș, datorită unei scăderi a interesului. Organizațiile de cerificare nu au elaborat  strategii care să contrabalanseze efectul crizei economice și de credibilitate. Nu sunt prea mulți auditori de terță parte acreditați să auditeze aplicarea standardului ISO 45001, mulți îl iau la grămadă cu ISO 9001 sau ISO 14001, care acum au cam aceleași clauze. Specificul de Sănătate și Securitate Ocupațională are totuși capcanele lui, care trebuie stăpânite de un auditor școlit. 

Întrebare: De ce RENAR sau firmele de cerificare agreate nu fac cursuri on-line de auditori de terță parte sau auditori interni pentru ISO 45001, pe vreme de pandemie și cu costuri reduse, față de cursurile "face to face".

O noutate care va deveni obligatorie din 2021

Vorbim de standarde ca mijloace de a face ceva mai ordonat și mai eficient. Sănătatea și securitatea ocupațională (sau în muncă) era certificată până acum după OHSAS 18001, grupul ISO a integrat prevederile ISO 9001 (calitate) și ISO 14001 (mediu) cu ISO 45001 (SSO), punând bazele unui sistem unitar de apreciere a managementului unei organizații. Evaluarea de riscuri capătă alte dimensiuni și un alt sens.

https://www.srac.ro/files/documente/Art_ISO45001.pdf

De fiecare dată când îmi aduc aminte...

https://drive.google.com/file/d/0BwOjbmVxBCoHdnQwNjlISjNMbUE/view?usp=sharing

Capcane ale evaluării de riscuri

Metode alternative

Există tendința de a individualiza metode de evaluare a riscurilor de SSM, respectând principiile de bază ale evaluărilor de risc și cu  puțină cosmetizare a termenilor și relațiilor de calcul folosite, astfel a apărut  MERP - Metoda de evaluare a riscurilor profesionale.

Se pot face bani frumoși prin vânzarea acestei metode cu pachetele de însoțire...

https://merp.ro/metoda-evaluare-riscuri-merp-manager

teorie despre subiectivitatea evaluărilor

Evaluatorul de riscuri este un om, care este subiectiv...

https://dexonline.ro/definitie/subiectiv

Orice metodă de evaluare ar fi utilizată, rezultatul evaluării este subiectiv.
Ca să fie mai apropiat de realitate, un evaluator trebuie să aibă capacitatea de analiză a situațiilor supuse evaluării, cât mai adecvată situațiilor respective. Cunoștințele tehnice și de orientare în spațiu trebuie să fie adaptate la situația evaluată. Trebuie să știe clar ce vede și ce se evaluează.
Sunt o mulțime de situații practice care depășesc capacitatea cognitivă a evaluatorului și atunci evaluările sunt nereale și inutile. Nu este important rezultatul evaluării, indiferent în ce fel este el exprimat, este important ca riscurile puse în evidență să poată fi reduse ca intensitate sau eradicate prin aplicarea unor măsuri corespunzătoare.
Întrebare:  evaluatorul este cel care propune măsuri?
De regulă,un evaluator competent tehnic, poate propune măsuri care sunt evidente sau de bun simț.
Întrebare:  la ce ajută evaluările de risc de SSM?
La nimic, dacă cei implicați în problemele respective nu au dorința și mijloacele să aplice cele indicate de evaluator.

Ne sofisticăm, în loc să simplificăm...MEVA

alte metode dar la fel...    metoda PECE sau INCDPM obligatorie, cerută de ITM-uri...sub altă față,dar la fel de laborioasă și inutilă

Despre MERA

Suntem într-o perioadă în care  schimbările sunt rapide, inclusiv la mentalitatea oamenilor, nu se mai acceptă șabloanele vechi sau impuse de cineva, oamenii mai vor să testeze și alte posibilități în rezolvarea unor probleme, cum ar fi evaluarea de riscuri de SSM.

A evalua riscurile în general și mai ales pentru domeniul de securitate și sănătate în muncă, implică utilizarea unei metode de evaluare, exceptând cazul în care evaluările sunt făcute mental de către fiecare persoană implicată, iar rezultatul de fiecare dată este pur subiectiv și necomparabil cu alte evaluări făcute ce către alții.

Pe piaţa  metodelor de evaluare riscuri sunt multe opţiuni, fiecare evaluator trebuie să-şi aleagă metoda potrivită mediului în care o aplică şi nu trebuie să se cramponeze de modelele impuse de altcineva.

Scopul evaluărilor de riscuri este de a crea un trend benefic pentru toate activitățile desfăşurate. Evaluăm ca să ştim unde ne aflăm situaţional, iar apoi să întrevedem ce măsuri corective trebuie să fie aplicate, pentru controlul, dominarea sau diminuarea riscurilor.

Dacă se aplică măsuri, de fiecare dată evaluarea de riscuri trebuie să fie la valori rezonabile ale nivelului de risc şi acceptabile totodată.

Din nou despre OIRA....speranțe greu de pus în practică

OiRA: instrumente gratuite şi simple pentru un proces simplu de evaluare a riscurilor

Evaluarea riscurilor este un prim pas esenţial în prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. OiRA – proiectul online interactiv de evaluare a riscurilor – facilitează acest proces. Acesta pune la dispoziţie resursele şi know-how-ul necesar pentru a permite microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici să îşi evalueze singure riscurile. Disponibile gratuit pe internet, instrumentele OiRA sunt uşor de accesat şi de utilizat. OiRA oferă o soluţie pas cu pas pentru procesul de evaluare a riscurilor, începând cu identificarea riscurilor de la locul de muncă, trecând apoi prin procesul de punere în aplicare a unor măsuri preventive şi, în final, la monitorizarea şi raportarea riscurilor.

Ce este OiRA?

OiRA a fost creat pentru a pune la dispoziţie instrumente uşor de utilizat, care să ghideze microîntreprinderile şi întreprinderile mici în cadrul procesului de evaluare a riscurilor. Software-ul OiRA dezvoltat de EU-OSHA în 2009, şi utilizat începând din 2010, se bazează pe un instrument olandez de evaluare a riscurilor, cunoscut ca RI&E, care s-a dovedit a fi foarte eficient şi uşor de utilizat. Obiectivul este ca OiRA să urmeze exemplul naţional olandez şi să aibă un succes similar la nivel european.

Care este ideea care stă la baza OiRA?

Evaluarea riscurilor este baza oricărei abordări în materie de gestionare a sănătăţii şi securităţii şi este esenţială pentru crearea unui loc de muncă sigur şi sănătos. Recunoscând importanţa evaluării riscurilor, Strategia Comunităţii Europene privind sănătatea şi securitatea în muncă 2007-2012 a impus dezvoltarea unor instrumente simple care să contribuie la facilitarea procesului de evaluare a riscurilor. OiRA a fost creat chiar în acest scop.
Facilitând evaluarea riscurilor, OiRA are ca scop creşterea numărului microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici care îşi evaluează riscurile şi îmbunătăţirea calităţii evaluărilor acestora. Instrumentele ajută întreprinderile să înceapă (sau să îmbunătăţească) procesul de evaluare a riscurilor. Astfel, instrumentele OiRA pot ajuta întreprinderile să devină mai competitive, de exemplu, prin reducerea costurilor generate de bolile profesionale şi prin minimizarea riscurilor de accidente, precum şi să îşi îmbunătăţească la nivel general condiţiile de muncă şi performanţele organizaţionale.

De ce ar trebui utilizat OiRA?

Astăzi, evaluarea riscurilor este un proces familiar pentru multe organizaţii, utilizat în sute de mii de locuri de muncă din întreaga Europă, pentru prevenirea riscurilor. Totuşi, pentru anumite întreprinderi, în special pentru microîntreprinderi şi întreprinderile mici, evaluarea riscurilor poate fi un proces dificil. OiRA poate facilita acest proces, oferind organizaţiilor resursele de care au nevoie pentru a face faţă unei astfel de provocări.
Utilizând instrumentele OiRA, organizaţiile vor profita şi de anumite aspecte:

• Utilizarea instrumentelor OiRA este complet gratuită
• Instrumentele sunt disponibile online
• Este disponibilă o aplicaţie pentru dispozitive mobile
• Instrumentele sunt specifice fiecărui sector
• Instrumentele pot fi adaptate la condiţiile întreprinderilor într-o anumită măsură
• Instrumentele oferă posibilitatea de a dezvolta un plan de acţiune şi de a alege dintr-o listă de măsuri propuse

Cum funcţionează OiRA?

Există cinci etape principale în procesul OiRA.

1. Pregătirea: Până la un anumit nivel, OiRA permite întreprinderilor să adapteze evaluările riscurilor la propriile lor condiţii specifice, răspunzând la câteva întrebări simple.
2. Identificarea: Această etapă presupune căutarea acelor aspecte de la locul de muncă care au potenţialul de a cauza daune şi identificarea persoanelor care ar putea fi expuse la pericol.
3. Evaluarea: Această etapă constă în stabilirea gradului de prioritate pentru riscurile care au fost identificate. Stabilirea gradului de prioritate ajută ulterior la luarea deciziei privind primele măsuri care trebuie puse în aplicare.
4. Planul de acţiune: Instrumentul va contribui apoi la generarea unui plan de acţiune şi la luarea deciziei privind modalitatea de eliminare sau de control al riscurilor.
5. Raportul: În final, este generat un raport care poate fi tipărit şi/sau descărcat, permiţând documentarea rezultatelor procesului de evaluare a riscurilor.

Urmăriţi o demonstraţie a modului în care funcţionează instrumentul OiRA.

Cum poate fi accesat OiRA

Pentru înregistrare este necesară doar o adresă de e-mail validă. Orice persoană sau organizaţie poate alege dintre instrumentele OiRA disponibile pe cel care se potriveşte cel mai bine ţării, sectorului şi întreprinderii sale.

Implicarea partenerilor sociali şi a autorităţilor naţionale

Toate instrumentele OiRA au fost create de sau cu implicarea partenerilor sociali şi/sau a autorităţilor naţionale. Dacă sunteţi un partener social sau un institut naţional/o autoritate naţională şi doriţi să vă implicaţi şi să dezvoltaţi unul sau mai multe instrumente sectoriale OiRA, puteţi afla mai multe informaţii aici: http://www.oiraproject.eu
De asemenea, puteţi consulta şi un studiu de caz despre modul în care au fost create instrumentele în Cipru.


Cel mai simpatic aspect este că până acum România nu a facut nici un proiect de aplicare și nu a solicitat aprobarea ca user, de către nicio organizație!!! Au trecut deja trei ani...

Ce este riscul

Am făcut un produs soft Registrul de Riscuri

Preocupări noi...sau la modă

Managementul riscurilor este o problemă a cadrului social în care ne desfășurăm activitățile de zi cu zi. Preocupările celor interesați să facă ordine în acest domeniu s-au materializat în standardul ISO 31000: 2008.

Cam din 2005 românii din fieful guvernării finanțelor publice, bazați pe indicații europene, au introdus cerința intitulată REGISTRUL DE RISCURI, ca obligatorie pentru instituțiile publice. S-au formulat de către specialiștii de la Ministerul de Finanțe , un set de standarde de control intern, dintre care Standardul 11 cuprindea cerințele referitoare la managementul riscurilor. Standardul respectiv era neclar,succint și nesemnificativ pentru tema abordată, astfel încât pentru cel care îl citea crea confuzie.

Oamenii de bună credință care doresc să aplice cerințele legale în instituțiile publice, referitoare la Registrul de riscuri, s-au trezit într-un impas, creat de aplicarea modelelor publicate aiurea prin copy-paste sau prin înțelegerea esenței cerințelor și aplicarea conștientă, adaptată situațiilor de fapt.

Am ajutat astfel de organizații să-și schimbe modul de abordare a problemelor legate de Registrul de riscuri și de gestionarea sa, prin elaborarea unor proceduri operaționale care să rezolve aceste probleme. Exemplele care le-am pus în pactică sunt legate de niște unități școlare.

Ce mai face OIRA

Incercati sa vedeti pe http://www.oiraproject.eu si o sa vedeti ceva greu de aplicat si prea complicat ca sa poata fi folosit gratuit de oricine.... Pacat

Din septembrie o sa apara OIRA

http://www.oiraproject.eu/front-page-ro

O noua viziune in Europa privind evaluarea de riscuri de SSM ?  De fapt este raspunsul la cerintele miilor de microintreprinderi care doresc sa-si faca evaluarea de riscuri cu forte proprii.
Este foarte bine si poate acest concept o sa schimbe mentalitatile româneşti, intrate şi în practica de control a ITM-urilor,prin care :
O evaluare de riscuri este bună numai dacă este făcută de o persoană cu instruire de un anumit tip (contra cost bineînţeles) şi după o metodă tabu,metoda INCDPM.

Am publicat si pe Scribd....public si aici Metoda de Evaluare a Riscurilor de SSM - MERA

Prezentare mera 2010 rom

View more presentations from Radu Sava.

ASRO a tradus ISO 31000

ASRO A ADOPTAT STANDARDUL SR ISO 31000:2010  PENTRU MANAGEMENTUL
RISCULUI

Noul standard internaţional ISO 31000, va sprijini organizaţiile de orice tip în gestionarea
într-un mod eficient a riscurilor.

Standardul ISO 31000 conţine principiile, cadrul şi cerinţele necesare derulării unui proces
de management al oricărei forme de risc, într-un mod transparent, sistematic şi credibil în
cadrul domeniului de aplicare.

În actuala situaţie economică, standardul ISO 31000 a fost aşteptat de către industrie,
comerţ, instituţiile publice şi private pentru a contribui la procesul de identificare a celor mai
bune soluţii pentru ieşirea din criză.

Standardul recomandă ca organizaţiile să implementeze şi să îmbunătăţească în mod
continuu procesul de gestionare a riscurilor, ca o componentă integrantă a sistemului de
management.


ISO 31000 este un document practic, care urmăreşte să ajute organizaţiile în curs de
dezvoltare în abordarea riscurilor iminente. Pentru acest standard organizaţiile nu pot
solicita certificare. Prin implementarea ISO 31000, organizaţiile pot compara practicile lor de
gestionare a riscului, cu un punct de referinţă recunoscut la nivel internaţional, oferind
principii sănătoase pentru un management eficient.


ISO 31000 a fost elaborat pentru a ajuta organizaţiile în:

•  Creşterea probabilităţii şi atingerea obiectivelor propuse
• Încurajarea unui management proactiv
• Conştientizarea necesităţii de a identifica şi trata riscurile ce pot să apară în cadrul organizaţiei
• Identificarea mult mai rapidă a oportunităţilor şi ameninţărilor
• Respectarea cerinţelor legale, a reglementărilor şi normelor internaţionale
• Îmbunătăţirea raportărilor financiare
• Îmbunătăţirea guvernării
• Creşterea încrederii părţilor interesate
• Crearea unei baze fiabile pentru procesul decizional şi de planificare
• Îmbunătăţirea controalelor
• Alocarea şi utilizarea în mod eficient a resurselor pentru îndepărtarea riscurilor
•  Îmbunătăţirea eficacităţii şi eficienţei operaţionale
• Îmbunătăţirea cerinţelor de siguranţă, de protecţie a mediului şi de sănătate
• Reducerea pierderilor
• Îmbunătăţirea flexibilităţii organizaţionale.

ISO 31000 poate fi aplicat în organizaţiile publice, private, întreprinderi, asociaţii etc.


Documentele vor fi utile pentru:

• Responsabilii în cadrul organizaţiilor cu managementul riscurilor;
• Persoanele care au nevoie să se asigure că o organizaţie îşi controlează situaţiile de risc;
• Evaluatorii externi ai practicilor de management al riscurilor;
• Experţilor de standardizare, responsabililor cu elaborarea procedurilor, a ghidurilorsau codurilor de practică cu privire la managementul riscului.

Sfaturi europene pentru substante chimice periculoase

Sursa:http://osha.europa.eu/ro/topics/ds/advice_risk_assessment

Pentru a proteja lucrătorii de substanţele periculoase, angajatorilor din Europa li se impun, prin lege, următoarele:

•  să realizeze o evaluare a riscurilor
• să ia măsuri pentru a elimina sau a reduce riscurile identificate, şi
• să monitorizeze situaţia în mod regulat, evaluând eficacitatea măsurilor de prevenire, cercetând orice incidente, reclamaţii sau probleme de sănătate raportate de lucrători, şi revizuind evaluarea riscurilor atunci când există schimbări în procedura de lucru, când se introduc substanţe chimice noi sau când se adoptă procese noi, şi în caz de accidente sau îmbolnăviri.

O evaluare a riscurilor nu este decât o examinare atentă a ceea ce poate produce vătămări oamenilor la locul de muncă, pentru ca angajatorii să poată aprecia dacă trebuie să se facă mai mult pentru a feri oamenii de vătămări sau îmbolnăviri. O evaluare a riscurilor implică identificarea pericolelor şi apoi evaluarea gravităţii riscurilor implicate, luând în considerare măsurile de protecţie existente. Rezultatele unei evaluări corecte a riscurilor ar trebui să ajute utilizatorii să aleagă cele mai potrivite măsuri de prevenire pentru ei.

Există o serie de modele dezvoltate de statele membre pentru a asista IMM-urile la realizarea evaluării riscurilor.

O simplă evaluare a riscurilor pentru substanţele periculoase ar presupune:

1. Inventarierea substanţelor periculoase folosite la locul de muncă şi a celor generate de procesele de lucru.
2. Colectarea informaţiilor (de exemplu, din fişele cu date de securitate) privind vătămările pe care le pot cauza aceste substanţe.
3. Evaluarea nivelurilor de expunere la substanţe şi analizarea tipului, a intensităţii, duratei, frecvenţei şi apariţiei expunerii lucrătorilor, inclusiv efectele combinate ale substanţelor periculoase.
4. Clasificarea riscurilor în ordinea gravităţii pentru a ajuta la întocmirea unui plan de acţiune. Planul de acţiune ar trebui să cuprindă etapele care vor fi parcurse, în ordinea priorităţii, pentru a reduce riscurile pentru lucrători.

Locurile de muncă se schimbă şi se poate întâmpla ceva rău. Pentru a avea certitudinea că lucrătorii sunt încă protejaţi, este necesară o monitorizare regulată a normelor privind sănătatea şi securitatea. Aceasta cuprinde examinarea incidentelor, reclamaţiile lucrătorilor şi problemele de sănătate.

inceput de comunicare in SSM prin e-mail

Sanatatea si Securitatea in Munca este un domeniu indispensabil oricarui tip de activitate.Daca muncesti sau faci ceva trebuie sa sti si cum sa te feresti de neplaceri sau accidentari.Este un lucru bun ca la noi sunt deja persoane care sunt interesate de domeniu si vor sa comunice ca sa schimbe ceva in bine.
Iata un inceput timid de comunicare...care consider ca nu va fi ultimul:

Raspuns la un e-mail

Buna ziua
Ma bucur pentru ca m-ai contactat,in tara sunt mai multi oameni competenti in domeniu dar foarte putini comunica sau sunt deschisi spre colaborare,multi considerea acest tip de experienta un tabu.

Domeniul de SSM este destul de vast si specializat in functie de activitatea pusa in discutie,din pacate la noi se confunda si se considera suficient,cu cu simpla cunoastere a unui set de acte normative in vigoare.

Angajatorii romani nu investesc in acest domeniu pentru ca nu sunt constientizati si nu au o cultura de SSM adecvata si ceeace este mai rau nu le prea pasa de soarta proprilor salariati. Majoritatea angajatorilor devin constienti de fenomen numai dupa de sunt implicati ca raspundere in cazul unor accidente de munca....

Ce-i de facut? Sunt doua cai: constinetizarea prin instruire si formare (aici este vorba de alocare de resurse de timp si bani proprii) sau constientizarea prin constrangere (unde Inspectia Muncii ar trebui sa-si faca treaba in mod real si sa aplice amenzi). In nici un caz nu trebuie aplicat principiul "merge si asa" sau "daca am lucrat pana acum asa si nu s-a intamplat nimic..."

Este important sa fie cunoscute si aplicate ca atare si nu in stil "romanesc" directivele Europene si cerintele de management din standardul OHSAS 18001,comunicarea si schimbul de ideei in domeniu prin toate canalele existente la ora actuala.



Toate cele bune

dr.ing.Ioan Mina Sava

www.radusava.home.ro

www.mera-sava.blogspot.com


În data de 26 noiembrie 2010, 22:01, Fratila Doru a scris:


Buna ziua stimate domn prof.dr.ing.Mina .

Ma numesc Dumitru Fratila ,locuiesc in Sibiu, de profesie inginer, si indeplinesc conditiile de pregatire in domeniul SSM nivel superior.

Acum cateva seri am aflat ca sunt oameni pasionati si specializati ( ca dvs.) in domeniul SSM la nivel national.

Va marturisesc ca sunt pasionat de domeniul sanatare si securitate ocupationala, dar din pacate (pentru angajati) la noi in tara, angajatorii romani,nu "investesc" (zic eu) suficient in domeniul asigurarii sanatatii a propriilor angajati .

Ma intreb, cand se va pune accent si la noi pe investitia in acest domeniu ?

Va multumesc pentru timpul acordat .

Cu stima Dumitru Fratila .
....................................................................................
Buna seara domnule Mina , vreau sa va multumesc in primul rand pentru timpul alocat de a-mi raspunde la e-mail.Ca activitate profesionala mi-am desfasurat activitatea in domeniul industrial, ca operator ,iar apoi
dupa finalizarea facultatii de Inginerie , sunt auditor de produs/proces conform standard de calitate TS.

In paralel am absolvit un curs de instruire in domeniul SSM (40 ore)in urma caruia sunt "Reprezentant din partea lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul SSM".

Dupa finalizarea universitatii , am absolvit un curs post universitar de "Evaluator de riscuri " si
un program de Master in domeniul SSM.Incepand cu luna Ianuarie 2011 , intentionez sa-mi deschid serviciu extern PFA.Sunt constient ca este o concurenta "acerba" in domeniu bazata pe "anumite interese de grup", dar cred totusi , ca mai sunt si angajatori care vor sa realizeze ceva "asa cum trebuie"(stiti la ce ma refer).

Cu rugamintea de a mai fi deschis si in viitor la anumite sfaturi pentru mine va multumesc pentru timpul alocat de a citii acest e-mail scris de o persoana "anonima" in domeniul , dar care intradevar este pasionata de aceasta stiinta ."mentionez ca am plecat din randul operatorilor, si inteleg foarte bine frustrarea si nemultumirea lor vizavi de conditile de lucru oferite de angajatorii romani"

Cu stima Dumitru Fratila .