Managementul riscurilor este o problemă a cadrului social în care ne desfășurăm activitățile de zi cu zi. Preocupările celor interesați să facă ordine în acest domeniu s-au materializat în standardul ISO 31000: 2008.
Cam din 2005 românii din fieful guvernării finanțelor publice, bazați pe indicații europene, au introdus cerința intitulată REGISTRUL DE RISCURI, ca obligatorie pentru instituțiile publice. S-au formulat de către specialiștii de la Ministerul de Finanțe , un set de standarde de control intern, dintre care Standardul 11 cuprindea cerințele referitoare la managementul riscurilor. Standardul respectiv era neclar,succint și nesemnificativ pentru tema abordată, astfel încât pentru cel care îl citea crea confuzie.
Oamenii de bună credință care doresc să aplice cerințele legale în instituțiile publice, referitoare la Registrul de riscuri, s-au trezit într-un impas, creat de aplicarea modelelor publicate aiurea prin copy-paste sau prin înțelegerea esenței cerințelor și aplicarea conștientă, adaptată situațiilor de fapt.
Am ajutat astfel de organizații să-și schimbe modul de abordare a problemelor legate de Registrul de riscuri și de gestionarea sa, prin elaborarea unor proceduri operaționale care să rezolve aceste probleme. Exemplele care le-am pus în pactică sunt legate de niște unități școlare.
Să discutăm despre Evaluarea riscurilor în general și despre evaluarea riscurilor de SSM în particular
